În cartea “Descoperirea Copilului” autoarea spunea: “Experiența mea didactică m-a determinat să fac o deosebire netă între scris și citit și mi-a dovedit că nu există o simultaneitate absolută a celor două acte. Scrisul precede cititul. Eu nu consider că un copil dă dovadă că citește atunci când verifică un cuvânt pe care l-a scris, atunci când el traduce semnele prin sunete, așa cum mai înainte, a tradus sunetele prin semne – pentru că în acea verificare copilul cunoaște dinainte cuvântul, pe care l-a pronunțat în gând de mai multe ori atunci când l-a scris”.
Scrisul implică mecanismele psihomotorii, iar cititul, dimpotrivă, implică intervenția unei activități intelectuale. Scrisul e cel care pregătește cititul. Maria Montessori considera că atâta timp cât cuvintele scrise nu duc la receptarea unui mesaj de idei, copilul nu citește. “Eu numesc citire, sublinia Maria Montessoi, interpretarea unei idei pe temeiul semnelor grafice”, descoperind astfel taina cititului.
Pentru a ajuta copiii să citească mai ușor Maria Montessori a creat jocul cu bilețele pentru citirea cuvintelor. A pus pe masă diferite jucării atrăgătoare; numele fiecărei jucării a fost scris pe un bilețel pe care l-a îndoit și l-a făcut sul. Le-a amestecat într-o cutie și i-a pus pe copii să extragă un bilet. Copilul pleacă apoi la locul lui citindu-l în gând, fără să arate celorlalți, conținutul rămânănd astel secret. Vine înapoi la masă și pronunță cu voce tare numele jucăriei și prezintă biletul educatoarei pentru a-l verifica.
Acest joc a fost numit exercițiul de citire cu bilete clasificate, cu care se începe citirea în clasele Montessori. Este un exercițiu care trezește interesul copilului pentru a citi cuvintele. Maria Montessori a apreciat în studiul său consacrat învățării cititului că perioada medie necesară pentru a învăța citirea este de 15 zile. Siguranța lecturii vine însă aproape întotdeauna după perfecționarea scrisului.
Un alt exercițiu: citirea frazelor. O observație interesantă făcută de Maria Montessori a fost aceea legată de cărțile de povești pe care copiii le citeau fără prea mare interes în comparație cu citirea biletelelor. Stând lângă copil și întrebându-l dacă a înțeles ceea ce a citit, răspunsul lui era “nu”. Acest lucru a determinat-o să oprească citirea cărților și a trecut la citirea frazelor folosind același procedeu. A scris pe tablă diverse comenzi pe care copiii le citeau cu toții în cor.
Pentru a aduce copiii spre “deplina satisfacție a cititului” aceasta a creat încă un joc: a scris pe o foaie de hârtie acțiuni pe care copiii trebuiau să le facă: închide fereastra, cheamă trei copii să cânte în mijlocul clasei, etc. Fiecare copil primea o foaie scrisă și o citea în gând până înțelegea ce era scris. Apoi, copilul se ducea să realizeze acțiunea respectivă. Etapele jocului sunt următoarele: se începe cu o tăcere profundă pentru a spori atenția copiilor, apoi se prezintă o cutie cu bilețele împăturite pe care sunt scrise fraze lungi ce descriau o acțiune. Copiii citesc în minte o dată sau de mai multe ori până când sunt siguri că au înțeles acțiunea. După restituirea biletului educatoarei, realizează acțiunea cerută.
Cititul cu scopul de înțelegere trebuie să fie mintal, nu cu voce tare. Limbajul grafic trebuie să se izoleze de cel articulat.
Există două etape descrise de Maria Montessori în procesul de învățare a cititului. Mai întâi, atunci când citește un cuvânt, copilul identifică sunetul fiecărei litere, iar apoi are loc unirea sunetelor și înțelegerea semnificației cuvintelor. Acesta este mecanismul cititului. Urmează apoi lectura totală care apare atunci când copilul citește nu doar un cuvânt, ci o întreagă propoziție, înțelegându-i sensul.
Programul de exerciții specifice care îl conduc pe copil la învățarea mecanismului cititului și la lectura totală corespunde dezvoltării normale a copilului, începând cu vârsta de 4-6 ani. Rezultatul acestor exerciții speciale este bucuria copilului care descoperă că poate să citească, pe care Maria Montessori a numit-o “explozia cititului”.
Analizând beneficiile cititului de la vârste timpurii, specialiștii au observat că acei copii vor avea un start bun la școală. Cititul are o influență directă asupra dezvoltării minții, și, totodată, asupra măririi încrederii copiilor în ei înșiși, dispărând anxietatea și teama privind cititul. Această capacitate de a citi, în mod normal, va fi un motivator de a-și dori să obțină rezultate bune la învățătură. Cititul reprezintă una din aptitudinile de mare valoare pe care copiii o pot dobândi în sistemul educativ Montessori chiar de la vârste timpurii.