Studiile Mariei Montessori privind dezvoltarea copiilor rămân mereu actuale chiar dacă au fost realizate cu peste 100 de ani în urmă, fiind confirmate în zilele noastre de descoperiri științifice privind felul în care cresc, se dezvoltă și învață copiii. Conceptul de educație pentru prima copilărie, elaborat în domeniul științei educației de către Maria Montessori, a pus în evidență faptul că dezvoltarea creierului la copii este rezultatul unor calități și energii existente în copiii însăși, care s-au putut trezi și desfășura creativ datorită unor condiții externe favorabile.
Dacă unii oameni de știință au considerat că structura creierului este complet dezvoltată din punct de vedere genetic încă de la naștere, descoperiri recente au pus în evidență o serie de informații care arată că educația în prima copilărie, așa cum a fost denumită de Maria Montessori, are o influență hotărâtoare asupra evoluției creierului copilului.
Omul care se naște, afirmă Maria Montessori, va deveni bun sau rău, în funcție de împrejurări; va fi produsul lor și al relațiilor cu natura și cu oamenii din jurul său, cu un cuvânt, al mediului în care va intra. Că omul este produsul împrejurărilor care acționează asupra fondului său genetic este un adevăr recunoscut de știință.
Maria Montessori sublinia că impactul mediului este “dramatic și specific” având o influență directă asupra creierului, concepând educația ca un “ajutor dat vieții”. Necesitatea de a pune accent pe educația timpurie este acum universal acceptată.
Cercetările Mariei Montessori au scos în evidență existența unei “forme mintale” specifice primei copilării, deosebită de cea a adultului: copiii mici manifestă de multe ori un fel de “surditate psihică”, nu înregistrează comanda sau îndemnul adultului, nu reacționează la cerințele acestuia, ci lucrează spontan, independent de voința adultului. Mintea la această vârstă este o “minte adsorbantă”. Acest fenomen de ”absorbție” a mediului ambiant, susține Maria Montessori, este spontan, inconștient, de o necesitate logică, obiectivă. Ființa omenească se automodelează după chipul și asemănarea mediului ambiant, căpătând o anumită structură de personalitate umană.
Descoperirea faptului că pruncul are o minte capabilă să absoarbă pe cont propriu, a determinat o revoluție în educație. “Acum putem înțelege cu ușurință de ce prima perioadă din dezvoltarea umană, în care se formează personalitatea, este cea mai importantă. La nici o altă vârstă, relata Maria Montessori în cartea “Mintea Absorbantă”, nu va avea copilul mai mare nevoie de un ajutor inteligent, și orice obstacol care îi împiedică opera creatoare îi va diminua șansa pe care o are de a atinge perfecțiunea”.
Maria Montessori a dovedit experimental rolul educației și al instrucției în determinarea nivelului de dezvoltare a inteligenței, a aptitudinilor și a tuturor capacitățiilor native ale fiecărui copil în parte.
Observațiile și analizele evoluției copilului de la naștere până la vârsta de 6 ani, au fost sintetizate în lucrarea “Copilul, ființă divină, dar neînțeleasă”. Studiind realizările copiilor din “Casa dei bambini”, ea a remarcat că acești copii au dovedit calități omenești superioare – capacitatea extraordinară de concentrare a atenției în timp îndelungat într-o lucrare practică în care este antrenată întreaga personalitate (bio-psiho-socială), senzorială, motrică și intelectuală; – repetarea de mai multe ori în șir a aceleiași lucrări; – o stare de echilibru psihic și de seninătate ce urmează regulat după aceste percepții, instinctul ordinii (spiritul matematic); – instinctul muncii, dorința și capacitatea instinctivă de a cunoaște, de a putea face, de a explora mediul ambiant, de a învăța, de a asculta de adult, de a coopera cu colegii; – disciplina spontană, ca aspect exterior al unei ordini mintale interioare, persistența acestei discipline și în familie etc..
O altă descoperire importantă a Mariei Montessori se referă la existența unor perioade sensitive prin care trece ființa umană de la naștere până la 6 ani, din punct de vedere fizic, psihic și social. Aceste perioade corespund sensibilităților speciale pe care le găsim la copil în procesul dezvoltării sale. Sunt perioade în care copilul este într-un proces de dobândire a multor achiziții, favorizând expansiunea energiilor sale creatoare. În această perioadă de dezvolare, copilul are o sesibilitate specială pentru mișcare, ordine, limbaj și rafinarea simțurilor.
În “Taina copilăriei”, Maria Montessori sublinia faptul că “dacă un copil nu a putut să lucreze în conformitate cu cerințele perioadei lui de sensibilitate, și-a pierdut șansa unei achiziții firești și a pierdut-o pentru totdeauna”.
Importanța decisivă a primei copilării pentru formarea copilului a fost sesizată din veacuri. Dacă “intuiția populară” a înțeles importanța celor “7 ani de acasă”, știința contemporană, la care contribuția Mariei Montessori este de necontestat, a scos în evidență faptul că se ajunge la o maximă dezoltare fizică, psihică și mentală până la vârstă de 6 ani. De aceea toate eforturile adultului trebuie să fie concentrate spre crearea condițiilor pentru educarea copiilor de la o vârstă timpurie.
Conceptele montessoriene despre mintea absorbantă și perioadele sensitive, au revoluționat concepția despre importanța educației din prima copilărie și au stat la baza creării sistemului de educație timpurie. După inaugurarea primei case a copilului, la Roma, în 1907, în numai 5 ani, clasele Montessori s-au deschis în întreaga lume, Maria Montessori însăși a fost atât de impresionată de transformarea copiilor din școala sa, încât, în ciuda eforturilor sale de a deveni prima femeie doctor în Italia, și-a abandonat cariera de doctor și profesor. Ea și-a petrecut tot restul vieții, aproape 50 de ani, dezvoltând și remodelând permanent sistemul de educație Montessori, conceput pentru copii, începând de la naștere și până la 12 ani. Când a încetat din viață, în 1952, Maria Montessori dezvolta metoda Montessori pentru adolescenți.
Întreaga activitate teoretică și practică a Mariei Montessori s-a centrat pe ideea de a oferii, la timpul oportun, ajutorul necesar pentru ca “foamea” de cunoaștere și de creație a omului de la originile sale să fie hrănită cu cele mai adecvate mijloace de învățare, concepute de Maria Montessori în așa fel încât să asigure dezvoltarea liberă într-un mediu special organizat pentru copil. Maria Montessori și-a dedicat întreaga sa viață construirii unei lumi noi, “o lume a copilului”.