La al VI-lea Congres Internațional Montessori, ținut la Copenhaga în august 1937, Maria Montessori afirma că “evitarea conflictelor este misiunea politicii, în timp ce construirea păcii este misiunea educației”. Educația Montessori este numită și educația pentru pace datorită principiilor pedagogiei sale conform cărora educația este cheia dezvoltării generațiilor viitoare și a unei lumi mai bune.
Educația, așa cum este înțeleasă astăzi, îndeamnă individul la izolare și la cultul interesului personal, spunea Maria Montessori. Educația nu poate fi considerată un amănunt nesemnificativ în viață unui popor, un mod de a furniza câteva elemente de cultură; educația trebuie să fie dintr-un punct de vedere dublu: din cel al dezvoltării valorilor umane ale individului și mai ales a valorilor sale morale și cel care derivă din acestea, al organizării indivizilor valoroși într-o socitate conștientă de scopul ei.
Educația Montessori, prin întregul său program, îndeamnă la cooperare și întrajutorare reciprocă. În clasele Montessori nu există competiție, nu există constrângere. Copiii sunt parteneri, prieteni și își dezvoltă spiritul de echipa respectându-se și ajutându-se unul pe celălalt. Maria Montessori vedea educația ca o pregătire pentru viață și un mijloc de valorificare a acesteia. Educația trebuie să înceapă chiar de la naștere, construind o lume pentru copil și pentru tânărul în devenire. Copilul trebuie să poată trăi într-un mediu construit pentru el și care să corespundă nevoilor lui, în care ordinea și disciplina să fie orientate spre atingerea armoniei umane.
Imediat ce copilul începe să se dezvolte într-un mediu pregătit pentru el, reușește să acționeze de unul singur, independent de adult, el crează o armonie nu numai între el și mediu, ci și între el și adult, armonie care înseamnă pace. Ideea principală a discursului Mariei Montessori la congres a fost construirea unui mediu adecvat care asigură protecție copilului. Această muncă de protejare este, în concepția sa, și o muncă de educare și de reeducare a adultului, este un efort pentru salvarea unei mari bogății pe care o posedăm și care ne poate duce la pace.
Organizarea unei clase Montessori cu tot materialul pe care îl cuprinde, oferă ocazii de socializare, de învățare a regulilor elementare de bună cuviință, elemente care stau la baza unei atmosfere de pace fără conflicte. Metoda Montessori cuprinde nu numai educația pentru pace ci și educația ecologică și insuflarea dragostei pentru natură și viață. Pornind de la copii putem construi o lume mai bună, în cadrul căreia educația corectă îi face adulți autonomi și responsabili. Metoda Montessori face posibilă educarea copiilor fericiți deoarece copiii sunt educați cu calm și cu respect. Fericirea copiilor este un semn al acțiunii educative a educatorilor care au grijă să îi susțină în creșterea lor.
Totodată, copiii desfășoară activități educative sub supravegherea profesorilor sau a părințiilor. Aceștia trebuie să învețe să nu-și facă simțită prezența prea mult, pentru a nu devini un obstacol în calea dezvoltării copilului. Acum când se dezbate atât de mult tema educației sexuale a copiilor, neglijându-se tot mai mult aspectele esențiale ale dezvoltării copilului ca un tot unitar, devin tot mai actuale ideile Mariei Montessori privind educația. Educația înseamnă, în concepția sa, realizarea dezvoltării maxime a energiilor creatoare ale copilului. Dar educația clasică, menționa Maria Montessori, îl secătuiește pe individ de toate valorile spirituale pentru a face din el un număr, un atom al mașinăriei inconștiente care este mediul. Această atitudine este un delict, o crimă la adresa educației.
Prin educația montessoriană, valorificăm copilul astfel încât să nu piardă nimic din calitățile umane, nici din inteligență, nici din spiritul creator, nici din energiile sale morale. Problema păcii și războiului nu înseamnă înarmarea popoarelor și apărarea granițelor. Adevăratul zid de apararare este omul însuși, iar acolo unde omul nu este valorizat, acolo apar conflictele. Maria Montessori a fost un promotor activ al păcii, fiind nominalizată de trei ori la Premiul Nobel pentru Pace.